06 Jan

Noutati privind formularele financiar-contabile

 

 

Prin Ordinul nr. 3.512 din 27 noiembrie 2008, M.Of. nr. 870 din 23 decembrie 2008, s-au elaborat Norme Metodologice noi pentru intocmirea si utilizarea documentelor financiar-contabile.

Prin acest act normativ s-a pus accent pe cerintele fiscale care trebuie indeplinite de documentele financiar-contabile pentru a dobandi calitatea de documente justificative.

Prevederile au intrat in vigoare incepand cu data de 1 ianuarie 2009, data de la care au fost abrogate prevederile Ordinului ministerului finantelor publice nr. 1.850/2004 privind registrele si formularele financiar-contabile.

Documentele financiar-contabile sunt documente justificative in dovedirea realitatii unei operatiuni economice numai daca furnizeaza toate informatiile necesare identificarii operatiunii referitoare la:

denumirea si sediul persoanei care intocmeste documentul;
numarul documentului si data intocmirii acestuia;
partile participante la efectuarea tranzactiei;
continutul operatiunii economice si baza legala a efectuarii acesteia;
datele cantitative si valorice;
numele, prenumele si semnaturile persoanelor responsabile cu efectuarea tranzactiei;
orice alte elemente necesare pentru stabilirea realitatii si legalitatii operatiunii.

Evidenta contabila si fiscala impreuna cu documentele justificative care stau la baza intocmirii acestor evidente impuse prin Codul de procedura fiscala trebuie pastrate la domiciliul fiscal al contribuabilului sau la sediile secundare ale acestuia.

Pastrarea documentelor financiar-contabile se face fie pe suport de hartie, fie pe suport electronic.

Noutati referitoare la intocmirea facturilor
Factura este un document financiar-contabil reglementat prin Legea contabilitatii, dar la intocmirea acesteia trebuie avute in vedere cu prioritate prevederile Codului fiscal, titlul VI.
Desi in baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, contabilitatea trebuie tinuta in limba romana si in moneda nationala, prin O.M.E.F. nr. 3.512/2008 se prevede faptul ca documentele justificative si financiar-contabile pot fi intocmite si intr-o alta limba si alta moneda daca acest fapt este prevazut in mod expres printr-un act normativ.

Cu toate ca prin Codul fiscal nu se precizeaza in mod expres,pot fi emise intr-o alta limba decat cea romana si facturile aferente operatiunilor derulate cu parteneri stabiliti in state terte.

Factura poate fi emisa in orice limba sub rezerva prezentarii traducerii acesteia in limba romana doar la solicitarea organelor de control, fapt reglementat prin acelasi punct 72 din Normele de aplicare ale Codului fiscal.

Si autofactura se supune acelorasi reguli de emitere aplicabile facturii.

Totusi, prin O.M.E.F. nr. 3.512/2008 nu au fost avute in vedere prevederile cuprinse la art. 155 alin. (10) si (11) conform carora, daca sunt indeplinite conditiile reglementate prin art. 155, trebuie tratat ca o factura:

orice document sau mesaj care modifica si care se refera in mod specific si fara ambiguitati la factura initiala (alin. (10));
orice document sau un mesaj prezentat fie pe suport hartie, fie pe suport electronic sau transmis electronic (alin. (11)).

Important
Prin O.M.E.F. nr. 3.512/2008 se reglementeaza faptul ca nu este obligatorie emiterea unei facturi pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii scutita fara drept de deducere a taxei. In acest context, se deduce faptul ca nici nu se interzice emiterea unui astfel de document.

Aceasta prevedere contabila este armonizata cu reglementarile din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, la pct. 69 alin. (2), elaborate in aplicarea prevederilor art. 155 prin care se face urmatoare precizare: nu este obligatorie, dar nici interzisa, emiterea unei facturi pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii scutita fara drept de deducere a taxei enumerate la art. 141 alin. (1) si (2) din Codul
fiscal.

Persoanele care decid sa nu emita facturi, trebuie sa consemneze operatiunile respective in documentele reglementate prin legislatia contabila. O astfel de „legislatie“ este exact O.M.E.F. nr. 3.512/2008 prin care se face precizarea ca operatiunile scutite fara drept de deducere pentru care nu se emit facturi trebuie inregistrate in evidenta contabila atat in baza contractelor incheiate intre parti, cat si in baza documentelor financiar-contabile sau bancare prin care se face dovada realitatii operatiunilor efectuate.

Din aceasta categorie a documentelor financiar-contabile face parte avizul de insotire a marfii, chitanta, dispozitia de plata/incasare, extrasul de cont bancar, nota de contabilitate.

Noutati privind perioada de arhivare

Ca regula generala, documentele justificative se pastreaza pentru o perioada de 10 ani cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite,cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani.

Referitor la acest termen, au fost stabilite si exceptii pentru urmatoarele documente:

facturile prin care se face dovada achizitiei bunurilor de capital, inclusiv a bunurilor imobile, si in baza carora s-a exercitat dreptul de deducere a TVA. Pentru astfel de facturi, perioada de pastrare este cuprinsa intre 5 si 20 de ani astfel incat sa se asi gure controlul asupra taxei deduse si al ajustarilor efectuate.

Aceasta perioada de pastrare este valabila si pentru situatiile, documentele si jurnalele care se refera la evidenta bunurilor de capital respective;

documentele prevazute in anexa nr. 4 se pot pastra pe o perioada de numai 5 ani daca necesitatile proprii ale unitatii nu impun pastrarea acestora pe o perioada de timp mai mare.

Din aceasta categorie fac parte documente de tipul:
– nota de receptie si constatare diferente;
– lista de inventariere
– dispozitia de livrare;
– fisa de magazie;
– dispozitia de incasare/plata etc.;

documentele financiar-contabile prin care se face dovada provenientei unor bunuri cu durata de viata mai mare de 10 ani, se pastreaza pe intreaga perioada de utilizare a bunurilor.

Perioada de pastrare a documentelor justificative pentru achizitia bunurilor de capital
Aceasta perioada este conditionata de perioada de utilizare a bunurilor de capital achizitionate, fabricate si construite. Informatiile referitoare la bunurile de capital, inclusiv bunurile imobile, trebuie evidentiate d.p.d.v. fiscal in registrul bunurilor de capital, obligatie reglementata prin alin. (10) de la pct. 54 din Normele elaborate pentru aplicarea art. 149 din Codul fiscal privind ajustarea TVA.

 sursa:”portal:infotva.ro

 

 

 

Leave a Reply